Ghizii Spirituali – exercitiul 2

Ghizii Spirituali – exercitiul 2

Iata aici exercitiile care te invata cum sa intri in contact cu Ghizii Spirituali.

Sunt multe metode pentru a intra in contact cu Ei, eu iti prezint o metoda care imi place si care a dat rezultate tuturor celor carora le-am propus-o.

Este lipsita de riscul de a “canaliza” cine stie ce entitate de cine stie unde. Exercitiile cu Ghizii Spirituali trebuiesc facute in pozitia sezut, in fata unei mese, cu bratele sprijinite pe masa. Tine la indemana un caiet si un pix. Ar fi bine sa ai un caiet dedicat doar Ghizilor.

Mai intai este exercitiul pregatitor pe care ar trebui sa il faci asa de multe ori incat sa il poti face si singur, fara sa te ghidez eu.

Il gasesti aici:

 https://www.youtube.com/watch?v=4aSIsAsxzxU&list=PLQdla1d0HEL8CJSRZr5KOroA30Ds2EntR

Pentru al doilea exercitiu ar trebui sa inveti sa scrii cu ochii inchisi. Iata cum sa te exersezi sa scrii cu ochii inchisi. Inchide ochii si scrie pe caietul tau un rand de “a”. Fara sa deschizi ochii, du-te la capat si scrie un rand de “b”. Fara sa deschizi ochii, du-te la capat si scrie un rand de “c”. Incearca sa devii si mai rapid.

Scrie tot alfabetul. Apoi, deschide ochii.

Anumite randuri pot fi suprapuse. Acesta ar putea fi unicul inconvenient. Mana cunoaste bine literele dar fara ajutorul ochilor se pierde cum se pierd cei care merg cu ochii inchisi.

Continua sa te exersezi. Vei vedea ca la un moment dat, vei scrie foarte bine si foarte repede cu ochii inchisi.

Care este rolul si sensul acestor exercitii?

Drumul “parcurs” mental in aceste exercitii conecteaza doua nivele de potential psihic (prezente in noi dintotdeauna): unul este acela al constiintei noastre cotidiene de care ne indepartam cand inchidem ochii si imaginam mangaierile. Celalalt nivel este acela al Camerei Rotunde unde intalnim Ghizii.

Este ca un fir electric intre doua baterii. Daca punem un bec la mijloc, se poate aprinde si lumina.

Asa sunt si Ghizii nostri: ca un bec care se aprinde intre doi poli opusi.

Evident, daca punem o bucata de sfoara intre cele doua baterii, nu se va aprinde nimic. Si in cazul nostru, este esential ca „circuitul”, firul, sa fie cel potrivit.

Calatoria imaginara este firul cel mai potrivit: fiecare etapa parcursa are rolul sau, toate detaliile aceste calatorii imaginare au valoare simbolica care permit trecerea „energiei” dintr-un plan al realitatii in altul.

Aceste valori simbolice se vor revela o data cu trecerea timpului si cu cresterea energiei personale.

Cu timpul, iti vei da seama ca din rama se „iese” desi primele dati vei avea impresia ca „intri” .

In realitate, noi provenim dintr-un tablou pictat de noi insine si de cei din jurul nostru in timpul vietii noastre si acest tablou este imaginea pe care o aratam, care ne descrie in proprii nostri ochi si  in ochii celorlalti.

In viata cotidiana noi suntem acel tablou. Aici, in Cealalta Parte, in Cealalta Dimensiune (care este o dimensiune interioara), noi iesim din tablou.

Cu timpul, iti vei da seama cum culorile curcubeului reprezinta de fapt, culorile tabloului, culori de care ne eliberam pe masura ce practicam acest exercitiu. Sa observam aceste culori fara sa le judecam!

Cu timpul, iti vei da seama ca marele viraj al barcii spre dreapta e mai mare, mai amplu decat la inceput si ca in realitate, barca se intoarce de unde a plecat.

Se intoarce la dreapta – spre acea parte a creierului unde nu exista sentimentul limitelor si nici sensul timpului. Pestera e pe coasta de unde a plecat barca.

Dar nu este o plimbare inutila. Pur si simplu, orice calatorie, inclusiv calatoria Dincolo re-conduce catre sine insusi si are rolul de a ne oglindi pe noi insine intr-un nou mod.

Si pana cand suntem in tabloul nostru, pe insula constiintei noastre, noi NU stim ca suntem intr-un tablou si NU stim ca suntem pe o insula: plimbarea in barca ne permite sa vedem lucrurile dinr-o alta perspectiva.

Si doar privind dintr-un alt punct de vedere, intr-un mod nou insula, putem descoperi pestera.

Intrebarile.

Intrebarile trebuie sa le pui singur. Desigur, primele conversatii pot fi inspaimantator de banale. Iti dai seama ca esti singur cu Ghizii tai. In sfarsit, esti tu insuti, cu un sentiment de gol poate, despuiat de „culorile” tale, afara din tabloul tau.

Intrebarile sunt intr-un nivel mai profund al fiintei tale, de acolo trebuie sa nasca, nu din banalitatile cotidianului: „ma iubeste Gigel?”, „ ma marit la anul?” etc.

Primele dati nu iti va fi usor dar acea senzatie de tacere, asteptand sa iasa la iveala o intrebare demna de Ghizi si asteptarea raspunsului acestora creeaza premisele Intrebarilor Adevarate care vor veni cu timpul.

Usile.

La sfarsit inchide usile.

Cand Ghizii pleaca, imagineaza-ti bine sunetul clantei, iar cand intri in rama, e necesar sa iti imaginezi bine gestul de a micsora tabloul apoi de  a privi bine culorile si de a le traversa pana la rosu – care este pragul realitatii cotidiene in care te intorci in mod total in momentul in care deschizi ochii.

Urmeaza si partea a treia care de fapt, este al doilea exercitiu facut intr-un timp foarte scurt.

Invia commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.