“Fiul” – dintr-o conferinta de OSHO

“Fiul” – dintr-o conferinta de OSHO

Am inregistrat acest fragment dintr-o conferinta de OSHO.

Stiu ca Osho este un personaj foarte controversat si probabil voi primi din nou multe injuraturi si jigniri din partea prea-cuviosilor “credinciosi” de diferite religii.

😀

Ei si ce daca! In inima mea, va binecuvantez. Oricum, am mai multe conferinte de OSHO deja inregistrate, asa ca vor urma si celelalte.

Dar, pentru a nu tulbura linistea persoanelor care ma urmaresc, toate comentariile sunt blocate deci, nu vor fi publicate sub absolut nici o forma polemicile si mai ales mesajele cu limbaj necorespunzator.

In continuare, pentru cine nu stie cine a fost si ce a facut Osho, va las placerea sa cititi:

Osho – cine a fost

Osho, pe numele său la naștere Chandra Mohan Jain (în hindi चन्द्र मोहन जैन), numit în anii 1960 Acharya Rajneesh, apoi Bhagwan Shree Rajneesh (भगवान श्री रजनीश,în anii 1970-1980), apoi Osho (ओशो) în ultimii ani ai vieții (11 decembrie 1931 – 19 ianuarie 1990) a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau Oshoism.

Osho s-a născut în KuchawadaIndia, la 11 decembrie 1931. Tatăl său a fost negustor de haine și aparținea religiei jainiste. În 1946, Osho are experiența primului său satori.

De-a lungul anilor experiențele sale meditative au devenit din ce în ce mai profunde. La vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. În acel moment, spune Osho, biografia lui exterioară a luat sfârșit; de atunci el s-a văzut trăind o stare de totală unitate cu legile intime ale existenței. În plan exterior și-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasă de Filozofie. A fost Campionul unui concurs al dezbaterilor pe întreaga Indie, câștigând Medalia de Aur. Dupa terminarea facultății, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur și apoi la Universitatea din Jabalpur.

Întreprinde călătorii în intreaga Indie, vorbind în fața unui larg auditoriu și polemizând cu liderii religioși în dezbateri publice. În 1966 Osho demisionează pentru a se dedica în întregime scopului de a iniția omul modern în arta meditației. Începe să conducă tabere de meditație; se adresează curent unor mulțimi de 20.000 – 50.000 de persoane în cadrul adunărilor ce aveau loc în aer liber. În 1974 este inaugurat ashramul de la Poona.

Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente în jurul lui Osho în acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentală. Cuvantul “Osho” provine din japoneza veche: “O” înseamnă “cu multă recunostință, iubire, gratitudine” dar și “echilibru, armonie”. “Sho” înseamnă “extinderea multidimensională a conștiinței” și “total binecuvantat de existență”. Osho a decedat la 19 ianuarie1990; fără să fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor săi că: “Existența a hotărât că i-a venit timpul”. Pentru el devenise limpede că a rămâne în limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Înainte de a muri, a mai spus: “Vă las visul meu.”

Osho nu are ceea ce poate fi numit o opera scrisa, el nu a scris propriu-zis nicio carte. Cartile publicate sub numele sau sunt transcrieri ale discursurilor sale, datorate discipolilor sai. In timpul vietii sale, aceste transcrieri au fost facute sub indrumarea si atenta sa supraveghere. Discursurile lui Osho acopera domenii foarte largi ale cunoasterii, de la psihologie la filosofie, fara sa constituie propriu-zis un sistem, deoarece Osho insusi a fost impotriva oricarui sistem de gandire. Gandirea sa era în viziunea sa o “cale”, prin care Osho a incercat sa adapteze invataturile traditionale orientale contextului specific al lumii contemporane. Discursurile sale sunt fie conferinte tematice fie raspunsuri uneori foarte dezvoltate la intrebari puse de discipolii sai. Tematica acestora este intotdeuna un pretext pentru a contura propria gandire (sau cum o numeste Osho in titlul uneia dintre carti – “Calea Mea, Calea Norilor Albi”) fie ca este vorba de comentarii pe marginea scrierilor traditionale (precum Dhammapada atribuita lui Buddha, textele Upanishadelor, Vedanta sau Vijnana Bairava), Noul Testament, Evanghelia dupa Toma, scrieri ale unor poeti și ganditori precum Khalil Gibran sau simple povestiri Zen. Aceste discursuri au fost strânse în apoximativ 650 de volume și traduse în peste 34 de limbi. Considerându-se un iluminat, un trezit, Osho are o viziune proprie asupra tradițiilor spirituale orientale, viziunea a unui “martor”, care “vede dinăuntru”, dar si cea a unui interpret al marilor religii occidentale, in special al crestinismului, oferind astfel o perspectiva complexa, unitara plina de înțelesuri majore asupra acestora.

  • În seria de 12 volume intitulate generic Dhammapada– Calea lui Buddha, Osho comentează pe larg cartea cea mai cunoscută a canonului buddhist, considerată unanim standardul etic al lui Buddha Sakhyamuni însuși.
  • În cărți precum Bodhidharma, cel mai mare maestru Zen sau Rinzai– Maestrul Iraționalului sau Dogen, Maestrul Zen, Osho evidențiază rolul excepțional jucat de Bodhidharma, cel care a implementat în China învățătura cea mai înaltă a buddhismului; la contactul cu daoismul, această învățătură a căpătat o notă specific chineză devenind Zenul, care, ulterior, prin maeștri precum Dogen sau Rinzai a fost transferat în Japonia.
  • În Meditatia: arta extazuluiinterpretează în beneficiul cititorului modern lucrarea fundamentală a tradiției șivaite din KashmirVijnana Bairava, unde sunt redate 112 tehnici și metode de meditație menite să ducă la realizarea Ființei interioare și la iluminare.
  • În cartea Mesia, Osho pune în lumină mesajul de iubire, universal și transreligios, cuprins în lucrarea Profetula marelui poet, artist plastic și vizionar arab Khalil Gibran.
  • În Marele secret, Osho se folosește de cântecele incomparabile ale lui Kabirdespre “Preaiubitul”, o expresie sufi ce desemnează starea de iluminare, pentru a descrie stările extatice ale marelui mistic.
  • În Vino, urmeaza-măsau în Sămânța de muștar, Osho comentează, în special în lumina Evangheliei după Toma și a Evangheliei după Ioan, mesajul și faptele săvârșite de Christos, întemeietorul religiei creștine.
  • În cărți precum Taoviu sau Barca goală, Osho analizează două opere fundamentale ale maeștrilor daoismului, Lao Zi și Huang Zi, evidențiind adevărurile esențiale ale căii naturale de a trai și rolul efortului propriu în realizarea naturii adevarate.
  • În Alchimia Yogasau în Calea Yoga, în care comentează sutrele lui Patanjali, Osho ne face cunoscute tehnicile și metodele specifice sistemului Yoga menite să ducă la depășirea condiției umane și la realizarea unității cu Divinul.

Invia commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.